Category Archives: Public Administration

Administraţia publică locală din Republica Albania – Elsa Stavro

 

Ca toate ţările din blocul comunist, după anii ’90 Albania a început  reforme complexe pentru a îmbunătăţi situaţia politică, economică şi socială. Deşi clasa politică nu avea cunoştinţele necesare şi avea o cultură democratică fragilă,  au fost întreprinse reforme importante.

Dar, mai mult decât să fie părţi dintr- o strategie de dezvoltare sau decizii dictate de situaţia ţării, reformele erau făcute sub presiunea organismelor internaţionale.

În anul 1999 Albania ratifică Carta Europeană a Autonomiei Locale şi, după aceasta, se aprobă Legea nr. 8652/2000 pentru organizarea şi funcţionarea administraţiei publice locale.

La 25 ani după schimbarea sistemului social-politic şi la 17 ani după ratificarea Cartei Europene a Autonomiei Locale, Albania este încă la un nivel foarte scăzut.

Cuvintele cheie: administratie publică locală, reforme administrativ-teritoriale, descentralizare, deconcentrare.

 

Republica Albania este un stat suveran din sud-estul Europei. Se învecinează cu Muntenegru la nord-vest, cu Kosovo la nord-est, cu FYROM la est şi cu Grecia la sud şi sud-est. Are ieşire la Marea Adriatică spre vest, şi la Marea Ionică spre sud-vest. [3]

În 1912 a fost proclamată independenţa primului stat albanez faţă de Imperiul Otoman.

Independenţa Albaniei a fost recunoscută prin Conferinţa de la Londra la 29 iulie 1913.

Monarhia de scurtă durată (1914–1925) a fost urmată de o primă Republică Albaneză de şi mai scurtă durată (1925–1928). Republica a fost înlocuită de o altă monarhie (1928–1939), care a fost anexată de Italia Fascistă şi apoi de Germania Nazistă în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. După prăbuşirea Axei, Albania a devenit stat comunist, denumit Republica Populară Socialistă Albania, dominată de Enver Hoxha (d. 1985).

Regimul comunist albanez a căzut în 1990, iar Republica Albania a fost declarată în 1991.

Republica Albania este recunoscută din ianuarie 2003 drept potenţial candidat pentru aderarea la Uniunea Europeană, şi şi-a depus oficial candidatura pentru aderare la 28 aprilie 2009.

Albania este membră a ONU (Organizaţia Naţiunilor Unite), a NATO (Organizaţia Tratatului Nord-Atlantic), a OSCE (Organizaţia pentru Securitate şi Cooperare în Europa), a Consiliului Europei, a Organizaţiei Mondiale a Comerţului, a Organizaţiei pentru Cooperare Islamică şi  unul dintre membrii fondatori ai Uniunii Mediteranei.

Republica Albania este o democraţie parlamentară, reglementată de constituţia modificată cel mai recent în 1998.

Şeful statului albanez este preşedintele republicii. Acesta este ales pentru un mandat de 5 ani de către Adunarea Naţională  Republicii Albania, prin vot secret, cu 50%+1 din voturile deputaţilor.

Puterea executivă stă în mâinile Consiliului de Miniştri, condus de către Primul Ministru.  Consiliul de Miniştri este responsabil de îndeplinirea politicilor externă şi internă. Sistemul electoral se prezintă amestecat: majoritar+ proporţional.

Adunărea Naţională este aleasă  pentru un mandat de patru ani. Preşedintele Adunării este ales dintre deputaţi. Sunt create şi Comisii parlamentare, temporare şi permanente.  Comisiile se ocupă cu tratarea problemelor în profunzime.

Parlamentul are două funcţii principale:

1) Funcţia de direcţie şi de control politic,

2) Funcţia legislativă.

Iniţiativa legislativă pentru a prezenta proiecte de legi înAdunarea Naţională aparţine Consiliului de Miniştri, fiecărui parlamentar şi unui grup de 20 de mii de alegători.[4] Iniţiativa guvernamentală este cea mai frecventă.

Republica Albania este organizată în două niveluri de guvernare: administraţia publică centrală şi  cea locală. Administraţia publică centrală formulează şi implementează politici la nivel naţional, iar autorităţile administraţiei locale, fiind mai aproape de cetăţeni şi interesele lor, iau tot mai mult asupra lor competenţe şi responsabilitaţi în cadrul procesului de descentralizare, de a organiza şi a executa guvernarea la nivel local.

Prin administraţie publică locală se înţelege totalitatea organismelor statului care sunt chemate să satisfacă interesele care nu sunt generale, ci privesc, în primul rând, grupările umane din localitate.[5]

 

Istoricul Administraţiei Publice Locale în Albania

Administraţia publică locală din Albania îşi are începuturile în secolul al XIX-lea, când Poarta Înaltă îşi încerca implementarea reformelor proprii. Primăria în acel timp se numea Bedeliye[6].  Instituţia avea competenţe minimale şi personal limitat. Avea grijă să menţină ordinea, curăţenia oraşului, controla preţurile şi colecta taxele. După Primul Război Mondial s-a numit “Perlimentare”. Funcţiile structurilor administraţiei locale înainte de Al Doilea Război Mondial erau în cea mai mare parte doar de filiale ale administraţiei centrale pentru aplicarea legilor, şi după Al Doilea Război Mondial structurile erau democratice doar cu numele.

Împărţirea administrativ-teritorială, ca o componentă importantă a administraţiei publice locale[7] a trecut prin schimbări succesive atât în cea ce priveşte aspectul geografic, cât şi cel structural şi funcţional.[8]

Între anii 1912 şi 1939 Albania a experimentat nişte forme de împărţire administrativă cu tendinţa să respecte democraţia locală la nivel de sate sau regiuni şi să aplice legile administraţiei centrale, prin prefecturi şi subprefecturi, conduse de persoane numite de administraţia centrală. În 1945 s-au păstrat cele 10 prefecturi existente, dar numărul subprefecturilor s-a dublat, de la 30 la 61.[9] Doar un an mai târziu numărul subprefecturilor s-a modificat iarăşi, scăzând la 39. În acelaşi an intră parţial în uz termenul de localitate.  În 1947 dispare termenul comună şi se înlocuieşte cu localitate.  Împărţirea administrativă era Prefectură, District, Oraş şi Localitate cu sate. În 1950 s-a refăcut împărţirea administrativ- teritorială, ţara se împarte în patru judeţe.   În 1953, judeţul înlocuieşte prefectura. Avem împărţirea în 10 judeţe, 26 de districte. Judeţul avea trei sau mai multe localităţi. În 1958 a avut loc o altă reformă, dispare judeţul şi sunt create 26 de districte, 203 localităţi şi 39 oraşe.  În 1960, guvernul a dispus dizolvarea consiliilor locale ale satelor şi le-a înlocuit cu consiliile şi comitetele executive ale satelor unite.[10]

Pe de o parte, crearea punctelor administrative mijlocii în sate a facilitat accesul locuitorilor din zonele arondate la serviciile publice de bază, pe de altă parte această structură a facilitat controlul guvernului asupra unor sate mai izolate.

Satele unite şi oraşele aveau comitete executive care erau responsabile cu funcţionarea unui anumit număr de servicii publice şi cu aplicarea legii. Dispariţia consiliilor locale şi crearea satelor unite pare că a creat structura care a fost folosită pentru cooperative şi gospodării agricole, şi după căderea Comunismului, pentru crearea comunelor.

Această organizare s-a dovedit a nu fi potrivită, pentru că retrocedarea pământurilor a făcut imposibilă administrarea lor de la distanţă.

Între timp, numărul oraşelor recunoscute legal ca atare s-a mărit de la 39 în 1958 la 67 în 1990.

După jumătate de secol în comunism, anul 1990 a găsit Albania cu 26 de districte, 539 de sate unite, 2.848 de sate, 67 de oraşe şi 306 cartiere ale oraşelor.

În 1992 ţara s-a împărţit în 314 comune şi 44 primări.

Comunele şi primăriile au fost lăsate ca unităţi ale administraţiei publice locale, subordonate districtelor, instituţii al căror lideri sunt aleşi de populaţie, cu funcţia de menejer al lucrărilor regionale (cum ar fi planuri de dezvoltare care includ niste comune şi primării sau întreţinerea  drumurilor.)

Districtul avea funcţie de control asupra primăriilor şi comunelor şi puterea de anulare a deciziilor când le considereau împotriva legilor.

În 1992 guvernul şi-a arogat dreptul de a decide împărţirea administrativ–teritorială printr-o hotărâre de guvern, fără să aibă nevoie de aprobarea Parlamentului. În timpul regimului comunist schimbările erau aprobate de la Consiliul Adunării Naţionale.

Hotărârea Consiliului de Miniştri nr. 269/1992 a precizat ca ţara să fie împărţită în 357 de unităţi administrative, din care 313 comune pentru zonele rurale şi 44  de primării pentru zonele urbane.

Crearea unui cadru legal în 1992 a făcut posibilă apariţia unei autonomii politice  a administraţiei locale. Deşi în 1992 lipsea autonomia administrativo-fiscală, unităţiile administraţiei locale au început să se ocupe cu probleme ca:

  • aprovizionarea populaţiei cu pâine
  • distribuirea de ajutoare umanitare
  • menţinerea ordinii
  • divizarea terenului arabil în sate
  • aprovizionarea populaţiei cu energie electrică şi apă potabilă etc.

În primii ani de tranziţie s-au facut reformele pentru construirea instituţiilor principale, (legislativ, executiv şi judiciar) după modelele democratice şi s-au făcut reformele mai mult în plan economic pentru stabilizarea macroconomică, privatizare etc. Dept rezultat, preocuparea pentru administraţia publică era scăzută.

Garanţiile constituţionale şi cadrul legislativ

Constituţia  Republicii Albania, aprobată în 1998, zice că Republica Albania este un stat unitar, indivizibil şi în principiile generele ale Constituţiei se precizează, mot-a-mot, că:“Administraţia publică locală în Republica Albania e construită pe principiul descentralizarii puterii şi se exercită pe principiul autonomiei locale.”[11]

Descentralizarea este definită ca fiind transferul, de la autoritatea centrală la autorităţile locale, a competenţelor, precum şi a resurselor financiare necesare. Descentralizarea pleacă de la premisa că autorităţile administraţiei publice locale sunt mai în măsură să răspundă necesităţilor cetăţenilor, cunoscând mai profund problemele lor, dar şi cele mai bune căi pentru rezolvarea acestora.

Principiul autonomiei locale este principiul fundamental care guvernează administraţia publică locală şi activitatea autorităţilor acesteia, care constă în dreptul unităţilor administrativ-teritoriale de a-şi satisface interesele proprii fără amestecul autorităţilor centrale, principiu care atrage după sine descentralizarea administrativă, autonomia fiind un drept, iar descentralizarea un sistem care implică autonomia.[12]

În 1999 se ratifică, de către Albania, Carta Europeană a Autonomiei Locale.

În anul 2000 se aprobă Legea nr. 8652, ‘Pentru organizarea şi funcţionarea administraţiei publice locale în Republica Albania’ şi de atunci au fost aprobate şi/sau modificate multe legi, care reglementează relaţiile între administraţia centrală şi cea locală:

  1. Legea achiziţiilor publice (nr. 7.971; 1995)
  2. Legea pentru organizarea Poliţiei Locale (nr. 8.224; 1997)
  3. Legea pentru dezvoltarea urbană (nr. 8.405/1998)
  4. Legea pentru Statutul Funcţionarului Public (nr. 8.549/ 1999)
  5. Legea pentru organizarea şi funcţionarea administraţiei publice locale (nr. 8.652/ 2000)
  6. Legea pentru împărţirea administrativ-teritorială (nr. 8.653/2000)
  7. Legea pentru transferul proprietăţiilor publice ale statului la unităţi administrative locale. (nr. 8744; 2001)
  8. Legea pentru împărţirea administrativ-teritorială (nr. 115/2014)
  9. Legea pentru organizarea şi funcţionarea administraţiei publice locale (nr. 139/2015)

Reforma administrativ –teritorială  în 2015 şi factorul politic

În anul 2014, situaţia administraţiei publice locale era foarte gravă. Dintr-un total de 385 de unităţii administrativ-teritoriale:

  • 193 de unităţi au generat doar 10% din veniturile proprii;
  • 230 de unităţi au cheltuit mai mult de 60% din bugetul lor pe salarii;
  • proporţia investiţilor era mai mică de 28% din buget;
  • mai mult de 60% din unităţi erau mici şi nesemnificative;
  • depindeau în foarte mare măsură de transferurile de la bugetul de stat;
  • costul administrativ era ridicat;
  • erau disparităţi puternice între zonele urbane şi cele rurale;
  • democraţia locală era foarte slabă. [13]

Plecând de la această situaţie haotică, cu unităţi mici, fragmentate etc,  guvernul a elaborat o reformă, care va reduce numărul unităţilor, în scopul de a le creşte eficacitatea şi potenţialul de dezvoltare pe măsură.

După studiile făcute, a fost aprobată Legea 115/2014 şi în 2015 Legea organică nr. 139 „Pentru Organizarea şi Funcţionarea Administraţiei Publice Locale în Republica Albania”, care a intrat în vigoare în ianuarie 2016.

Această lege a fost  contestată de către opoziţie susţinând că legea a încălcat Constituţia[14] şi nu a luat în considerare opinia cetăţenilor. Ei au susţinut că legea a fost aprobată fără să fie discutată întâi în comisii şi că aprobarea aşa rapidă a legii afectează securitatea juridică.  Ei au spus că  sondajele de opinie au fost false, nefiind făcute, în realitate, cu cetăţenii.

Guvernul şi partidul pe care îl reprezintă au declarat că 60 la sută din liderii administraţiei publice au fost de acord cu reforma.

Curtea Constituţională a Republicii Albania nu a validat pretenţiile opoziţiei. [15]

Pe legea nouă, unităţile administrative vor fi municipalităţi, comunele care aveau acealaşi funcţii, dar pentru zonele rurale, sunt  eliminate.  Unităţile de nivelul al doilea  sunt judeţele. Judeţul rămâne unitate intermediară,  cu aceleaşi atribuţii pe care le avea înainte de reformă.

Organizarea administrativ-teritorială şi repartizarea competenţei

Legea organică pentru organizarea şi funcţionarea guvernării locale stabileşte competenţele, drepturile şi obligatile unităţilor administrative locale. Fiecare unitate a administraţiei locale are dreptul de a exercita iniţiativele care sunt în interesul comunităţii local, cu excepţia cazurilor când aceaste competenţe sunt ale unui alt organism sau sunt interzise prin lege.

Constituţia clarifică drepturile unităţilor administrative locale ca persoane juridice:

  1. de a reglementa şi administra în mod independent aspectele locale aflate în juridicţia lor;
  2. de a exercita drepturile de proprietate, de a administra venitul creat în mod independent şi de a-şi exercita activitatea economică;
  3. de a colecta şi cheltui venituri care sunt necesare pentru exercitarea funcţiei lor;
  4. de a decide, în conformitate cu legislaţia, taxele locale şi nivelul lor;
  5. de a stabili norme de organizare şi funcţionare a acestora, în conformitate cu legea.
  6. de a crea unele simboluri ale administraţiei publice locale, precum şi titluri de onoare
  7. de a întreprinde iniţiative pentru probleme locale înainte de organele stabilite prin lege.
  8. de a emite decizii, ordine.

Drepturile privind autonomia unităţilor administraţiei publice locale sunt protejate în tribunal.

Prin legea 139/2015 Republica Albania este împărţită în 12 regiuni administrative, denumite judeţe  (qark în albaneză).

Judeţele sunt compuse din municipalităţi care au legături economico-sociale- tradiţionale între ele şi judetul este unitatea unde se construiesc şi se aplică politici regiunale şi unde aceste politici se armonizează cu politica statală.

Graniţele judetului sunt graniţele exterioare ale municipalitaţilor care îl compun. Reşedinţa de judeţ este stabilită într-una din municipalităţile care îl compun.

Extinderea teritorială, numele şi reşedinţa judeţului sunt hotărâte prin lege.

Aceste judeţe sunt împărţite în 61 de municipalităţi (bashki).

Comunele dispărute vor fi cunoscute drept cartiere sau sate (Lagje / Fshat).

Municipalitatea (Bashkia) reprezintă nivelul de bază al administraţiei locale, fiind responsabilă de aplicarea legii şi de satisfacerea nevoilor locale.

Municipalităţile exercită două tipuri de atribuţii principale: atribuţiile proprii şi pe cele delegate.

Atribuţiile proprii sunt funcţii date de lege unităţii administrativ-teritoriale, pentru realizarea cărora ele au responsabilitatea şi autoritatea să ia hotărâri şi să folosească mijloace pentru realizarea lor, în cadrul normelor, criteriilor şi standardelor acceptate de lege, având întreaga autoritate administrativă.

Atribuţiile delegate sunt funcţii pe care administraţia centrală le încredinţează spre exercitare administraţiei locale prin lege sau contract.

Atribuţiile proprii ale municipalităţii sunt grupate pe domenii. Dintre atribuţiile proprii principale menţionăm: – atribuţii în domeniul infrastructuri şi al serviciilor publice, în domeniul serviciilor sociale, în domeniul culturii, sportului şi divertismentului, în domeniul protecţiei mediului, în domeniul agriculturii şi dezvoltării rurale, în domeniul dezvoltării economice locale şi în domeniul securităţii publice.

În ceea ce priveşte atribuţiile delegate, ele sunt obligatorii sau non-obligatorii. Atribuţiile delegate obligatorii sunt precizate de lege, cele non-obligatorii sunt pe bază de contract între unitatea administraţiei locală respectivă şi instituţiile centrale.

Judeţul exercită toate atribuţiile care îi sunt delegate de către o unitate sau mai multe unităţi din teritoriul său, pe baza unui contract semnat între părţi.

Veniturile unităţii administraţiei locale sunt asigurate din taxe, impozite, din alte venituri locale precum şi din alocările bugetare de la administraţia locală, împrumuturi, donaţii şi alte surse prevăzute prin lege.

Organizarea autorităţilor  publice  de la nivelul unităţilor

La nivelul regiunii organul deliberativ este Consiliul Judeţului, compus din consilieri aleşi prin vot direct. Primarii sunt întotdeauna membri ai consiliului judeţean. Numărul reprezentanţilor în consiliul judeţean este proporţional cu numărul locuitorilor.

Structura Consiliului Judeţean este următoarea:

  • Preşedintele şi consilierii judeţului
  • Comisia Consiliului Executiv al Judeţului.

Consiliul Local este compus din consilieri aleşi prin vot universal direct, o dată la patru ani.

Numărul membrilor consiliului este proporţional cu numărul locuitorilor.

Consiliul Local alege comisiile şi aprobă statutul intern, alege (respectănd legea pentru egalitatea între sexe) vicepreşedintele, aprobă bugetul şi schimbările, organizează şi supraveghează controlul intern al municipalităţii, stabileşte taxele şi impozitele, conform legii în vigoare etc.

Primarul este ales conform Codului Electoral al Republicii Albania. Primarul poate fi reales numai de două ori. Competenţele primarului sunt cele necesare pentru exercitarea atribuţiilor municipalităţii, cu excepţia celor care sunt de competenţa exclusivă a Consiliului Local.

În fiecare cartier, după articolul 6/3 al legii 139/2015, se creează şi funcţionează administraţia cartierului. Administratorul cartierului este desemnat şi respectiv demis de către primar. Structura comunitară în oraş este creată pe bază de voluntariat. Satul este condus de către preşedintele şi consiliul satului. Preşedintele satului este ales de către cetăţenii cu drept de vot. Organismele deconcentrate la nivel local sunt reprezentate de două instituţii: prefectura şi  departamentele regionale ale ministerului respectiv. Scopul este ca prefectul să aibă puterea să pună în ordine relaţiile şi responsabilităţile între instituţiile deconcentrate şi unităţile administraţiei publice locale.

Rolul prefectului este acela de a asigura supravegherea legală a acţiunilor administraţiei publice locale în numele administraţiei centrale.[16]

Departamentele regionale deconcentrate sau aşa numitele „departamente ale dependeţei verticale” sunt create de ministere ca al Educaţiei, Sănătăţii, Bunăstării Sociale, Agriculturii, Mediului etc, în fiecare judeţ, cu funcţia de a asigura implementarea politicii sectoriale la nivel local. Aceste structuri acţionează la nivel local, dar sunt în subordonarea totală a ministerului respectiv. Colaborarea între departamentele deconcentrate şi unităţiile administraţiei publice locale a crescut, dar frecvent se întâmplă să se suprapună competenţe în diferite domenii, mai des în legătură cu implementarea atribuţiilor delegate.

 

În cel mai recent raport al Transparency International, Albania este una dintre cele patru ţări din Europa cu clasa politică cea mai coruptă. În acelaşi raport se menţionează că oameni sunt speriaţi când vine vorba despre denunţarea corupţiei. [17]

Paradoxal, nu doar în administraţia publică locală, dar la nivelul întregii Albanii, este că legislaţia, dictată de criterii şi standarde europene pentru ţările care aspiră să fie parte din Uniunea Europeană sau sunt deja membre, este foarte bună. Provocarea reală este implementarea legilor, de unde şi expresia: „Legi avem, dar nu se aplică”.

Ne întoarcem la ipotezele ridicate la începutul referatului: Au dus într- adevăr reformele administrativ-teritoriale la îmbunătăţirea servicilor?

Deşi este devreme să vorbim despre îmbunătăţirea situaţiei la doar un an după ce Legea 139/2015 a intrat în vigoare, cred că reforma administrativ-teritorială este o componentă  foarte importantă pentru îmbunătăţirea serviciilor. Pe de o altă parte, rămân sceptică atunci când vine vorba despre ridicarea structurilor noi în municipalităţile noi, va fi un experiment şi nu stiu dacă aceste structuri vor face faţă  nevoilor populaţiei mai numeroase, când ele n-au reuşit să realizeze serviciile pentru mai puţini oameni, în teritorii mai mici.  Se zice că oamenii sunt egali în faţa legii, dar aceasta rămăne o utopie în Albania. Puterea  este ierarhică şi aşa sunt şi oamenii, ei sunt clasificaţi în ierarhia societăţii în funcţie de postul pe care-l au.

Corupţia, birocraţia, incapacitatea de a-şi face treaba, lipsa  educaţiei corespunzătoare, prea des şi lipsa totală a educaţiei, dar îmbracată cu diplome din universităţi de stat sau private, sunt caracteristice ale administraţiei publice centrale şi locale în Albania.

Câştigarea sau pierderea alegerilor de către partidele politice este însoţită de schimbări masive în administraţia locală şi nu numai. Administraţia este folosită pentru a concretiza promisiunile de  angajare făcute în timpul campaniei electorale, a recompensa, a satisface militanţi şi rude ale alesului.[18]

Numeroase scandaluri în care au fost implicaţi primarii sau alţi funcţionari din administraţia publică aproape au stabilit nişte standarde foarte joase.

Având acest tip de ‚model’, şi subordonaţii sunt pe aceeaşi lungime de undă cu şefii lor.  Transparenţa, deşi este o obligaţie legală, lipseşte cu desăvârşire, mai ales în municipalităţile mai mari din ţară.

Cât despre a doua ipoteză: Există într-adevăr descentralizare sau este mai mult o prelungire a puterii centrale?, adevărul este că ţara s-a  umplut de o reţea de instituţii/departamente regionale răspândite pe întreg teritoriul, toate conduse de către administraţia centrală.

Fiecare serviciu către cetăţean este făcut de către guvern. Oamenii călătoresc zile întregi şi găsesc nişte funcţionarii pe care nimeni nu-i controlează dacă oferă servici de calitate şi cât de repede.

De cele mai multe ori cetăţenii nici nu merg la birourile administraţiei publice locale, pentru că aceste birouri n-au competenţa să le rezolve problemele.

Educaţia, sănătatea, oficiul de pensii (asigurări sociale), oficiul cadastral, oficiul de administrare a terenurilor, oficiul de asigurare medicală, registrul comerţului, serviciul de aprovizionare cu electricitate, oficiul de şomaj, institutul de statistică,  serviciile poştale, de apă-canal, direcţia de agricultură, direcţia pentru siguranţa alimentelor, turismul etc, toate sunt deconcentrate.[19]

Cum am spus mai înainte, legile pentru administraţia publică locală nu se schimbă doar cu hotărâre de guvern, ci trebuie supuse aprobării parlamentului. De facto am vazut că parlamentul a aprobat hotărârea a guvernului care încălca articole din Constituţie, şi pentru care ar fi fost nevoie şi de voturi din partea opoziţiei.

Luând din considerare situaţia actuală a administraţiei publice locale, se pare că nu s-a schimbat mult din secolul al XIX-lea când Primăria avea ca obligaţie curăţenia oraşului, controlul preţurilor şi colectarea taxelor.

 

BIBLIOGRAFIE:

  1. Albania hopes fewer local governments means better-run cities citiscope.org
  2. “Albanian Regional Development; Opportunities and Challenges”, UNDP Mission Report, 2005; World Bank Albania Local Finance Policy Note, 2009
  3. Coman-Kund, L. (2016) Administraţia publică locală în ţările membre ale Uniunii Europene
  4. Constituţia Republicii Albania, art. 81. https://goo.gl/Qvn2Cb   Accesat la 15/11/2016
  5. Constituţia Republicii Albania http://www.wipo.int
  6. Corneliu, M. Drept Administrativ, Tratat elementar. Ediţia a IVa, Ed. Lumina Lex, Bucureşti, 2007,
  7. Erebara, Gj. (2015) Si ka ndryshuar ndarja territoriale ne 100 vite mapo.al 
  8. Grieco, A. Reforms in the Ottoman Empire during the Nineteenth Century academia.edu
  9. Legislation Albania http://www.lexadin.nl
  10. Report for Selected Countries and Subjects http://www.imf.org/external Accesat la 28/11/2016
  11. Çfarë është qeverisja vendore? shtetiweb.org
  12. Gjeloshi, Gj.(2014) Rrethi i djeshem, centralizimi i sotem. shtetiweb.org  
  13. Gota gjysmë bosh e transparencës së bashkive reporter.al
  14. Instituti i Statistikave –INSTAT instat.gov.al
  15. Law no 8652 / 2000 on Organization and Functioning of Local Governments urban.org
  16. Reforma Administrative Territoriale http://www.reformaterritoriale.al/  
  17. Rroji, A & Budds G, James. (2001) Organizimi dhe struktura e qeverisë vendore në Shqipëri

http://www.flag-al.org/  Accesat 29/11/2016

 

[1] Populaţia Albaniei, ianuarie 2016  www.instat.gov.al Accesat la 28/11/2016

[2] Report for Selected Countries and Subjects http://www.imf.org/external Accesat la 28/11/2016

[3] The World Factbook: Albania. Central Intelligence Agency. www.cia.gov  Accesat la 1/11/2016

[4] Constituţia  Republicii Albania, art. 81. https://goo.gl/Qvn2Cb Accesat la 15/11/2016

[5] Corneliu, M. Drept Administrativ, Tratat elementar. Ediţia a IVa, Ed. Lumina Lex, Bucureşti, 2007,  p. 190

[6] Grieco, A. Reforms in the Ottoman Empire during the Nineteenth Century www.academia.edu

Accesat  la 13/11/2016

[7] Coman-Kund, L. (2016) Administraţia publică locală în ţările membre ale Uniuni Europene; Danemarca, p. 25.

[8] Historiku i ndarjes administrativo-territoriale   www.panorama.com.al Accesat la 13/11/ 2016

[9] Erebara, Gj. (2015) Si ka ndryshuar ndarja territoriale ne 100 vite. www.mapo.al Accesat la 27 /11/2016

[10] Satele unite reprezentau o asociere de câteva sate aflate sau nu  în imediata proximitate.

[11] Constituţia Republicii Albania, art. 13.

[12] Corneliu, M. Drept Administrativ, Tratat elementar. Ediţia a IVa, Ed. Lumina Lex, Bucureşti, 2007,  p.196

[13] Cuci, B (2014)  LGU’s situation in Republic of Albania  www.coe.int  Accesat la noiembrie 2016

[14] Constituţia Republicii Albania art. 108/1

[15] Hotărârea Curţii Constituţionale din Republica Albania  nr. 190/2014

[16] Relaţiile prefectului cu administraţia publică locală sunt regulate cu Legea nr. 8927/2002 „Per Prefektin”.

[17]  Birn, (2016) Shqipëria, një ndër 4 vendet me klasën politike më të korruptuar në Europë www.reporter.al  Accesat la 18/11/2016  www.transparencyinternational.eu

[18] Ekskluzive: Si behen shkarkimet dhe emerimet ne administrate me urdher te Saimir Tahirit, Noembrie, 2016  www.lapsi.al Accesat 27/11/2016

[19]  Gjeloshi,Gj. (2014)  Rrethi i djeshem-centralizimi i sotem  www.shtetiweb.org Accesat la 4/11/2016

 

 

ADMINISTRAŢIA PUBLICĂ LOCALĂ DIN REPUBLICA ALBANIA

  • Elsa Stavro

Leave a comment

Filed under Culture, Public Administration